He's right!

SOLD!

De ce? Da de ce nu? Cate restrictii mai trebuie sa-mi impun? M-am saturat sa ma exprim lumeste pentru ca asa se poarta in ziua de azi, m-am saturat sa-mi pese de altii si m-am saturat sa-mi pese de mine! Nu mai exista idei in lumea asta? Nu mai exista idealuri? Cand ne-a murit spiritul? De ce nu ne-a murit corpul intai? Camus este singurul care a inteles sinuciderea, de cate ori nu ati exclamat in joaca "a fi sau a nu fi?" si DE CE ati exclamat in joaca? De mult nu ne mai putem juca cu existenta ca si cum ne-ar apartine! Ah, cat suntem de josnici si de banali, ne multumim pe noi insine! Asisderea viermilor din namol, creaturi fara suflet! Zambim pentru ca ni se zambeste si iubim pentru ca suntem iubiti. Cautam in carti si stele raspunsuri, dam "search pe google" daca ni se pare dubioasa treaba. Mi-am facut si eu motor de cautare in inima si am gasit numai filme porno si asta doar pentu ca in 24 de ani de existenta nu mi s-a cerut altceva! Asta se vinde...

Why Not?

Pasesc adanc

Stand in fata unei lumi virtuale ma simt impins inspre contemplarea mai profunda a propriei mele existente virtuale si ma trezesc chinuit de sentimente de anxietate, dezordine profunda; dubii si incertitudini de care nu ma pot detasa. Imi amintesc de perioada in care vroiam sa-mi agat corporalitatea in cui, sa fiu doar suflet si traire si sa ma lepad de pacatul de "a fi", atunci cand mi-a fost atrasa atentia ca deja toate cuiele sunt ocupate. "Sunt prea putine si-asa" mi s-a comunicat sec de la garderoba...."asteapta altii de mai de mult, de unde te trezesti tu acum?" Resemnat, cu propriu-mi corp in brate am dat sa ma intorc, sa-mi iau cuminte locul in spatele cozii, nu era insa chip de a intrezari unde se terminau sirurile de oameni. Din fata unde erau batute mult ravnitele cuie in lemnul masiv al crucii, pana in adancul norilor se revarsau siruri de fiinte care au fost si care n-au fost inca, dar care rabdatoare isi asteptau randul la o clipa de liniste, o clipa cat eternitatea pe care i-am auzit pe unii numind-o,foarte dezinvolt, o baie scurta in neant. Vroiam si eu sa-mi spal sufletul in apa sfintita, sa fie alb din nou; asa ca incet si cu pasi apasati am inceput sa calc pe drumul vietii mele. Urme adanci, ca in nisip lasam in urma mea din cauza pacatelor ce-mi apasau pe umeri, ma mai impotmoleam din cand in cand dar nu conta...eu, sufletul, eram usor. Nu am ajuns inca si nu stiu daca am sa aung vreodata dar stau si eu cu ochii umezi de speranta la coada ca orice credincios si pasesc in ritm de Rugaciune.

De ce imi place ploaia

Pentru ca atunci cand ploua ma aflu intotdeauna in locul potrivit la momentul potrivit, pentru ca ploaia, in felul ei ma tine in loc si imi spune povesti, ma-nvata ca lumea poate arata si altfel iar in momentul urmator imi arata cat de repede poate fi schimbata. Imi place ploaia pentru ca ma arunca-n delasare, imi canta intotdeauna alta melodie si imi ascute simturile cand stau cu rasuflarea taiata si urechile ciulite sa imi dau seama daca a venit sau nu. Imi place ploaia pentru ca imi face pofta de carte, de a ma cuibarii sub paturi si de a te strange in brate si pentru ca imi face pofta de dragoste. Imi place ploaia pentru ca transforma soseaua intr-o imensa oglinda pe care se astern drumuri de nori iar cand ma plimb cu tine prin parcul preferat, iti da motiv sa-ti sprijini capul pe pieptul meu in timp ce tin umbrela. Iar cateodata imi place ploaia doar pentru expresia 'ii era sete pamantului"

Blogofilia

Prin blogofilie intelegem, desigur, o dragoste nemasurata fata de conceptul de “blog”, fata de ceea ce inseamna blogul in economia vietii unei persoane si poate mai ales fata de libertatea de exprimare si expunerea pe care ti-o ofera acest concept. Nu, nu este o deviatie cum sunt alte “-filii” desi in unele cazuri s-a dovedit ca poate duce la blogoree sau in cealalta extrema, la blogofobie, concepte ce au fost deja pe larg tratate in nenumarate articole, as putea chiar spune puse sub blogoscop; se recomanda in general a se pastra un echilibru, o constanta, pentru a avea o blogzistenta sanatoasa. Nu va lasati insa inselati, blogul acapareaza, blogul seduce si int-un final acelasi blog mult iubit, dezamageste. Dezamageste pentru ca inseala, in priul rand prin continut, apoi prin forma iar asta dovedeste de fapt ca omul se raporteaza mai mult la blog decat blogul la om. Asadar pentru ca relatia om-blog sa functioneze in parametrii normali, blogul trebuie de fapt urat! Pai ce? Omul face blogul? Sau blogul face omul? Este o intrebare existentiala pentru multi din pacate. A exista si a te erpima sunt doua lucruri mult prea diferite pentru a putea fii confundate. EU nu exist pentru a ma exprima, ci imi exprim existenta. EU nu ma exprim prin intermediul uni blog, EU ma exprim prin mine insumi. TU ce cauti aici ? Ce treaba ai TU cu blogul meu ? Ce blogul meu vrei de fapt ?

Mereu acelasi,

Bloganel

Arunca-ti privirea!

Am inchis ochii si am inceput sa vad, cat de inselatoare poate fi privirea!
De ce inchidem ochii cand simtim mai intens? Sau de ce simtim mai intens cand inchidem ochii? Pntru ca privirea ne-a invatat ce inseamna superficialitate si a devalizat frumusetea reducand-o la stadiu de forma! Pentru ca privirea ne amorteste toate celelalte simturi, ne asurzeste, ne inseala, ne ingrozeste, in fond si la urma urmei, paradoxal "ne orbeste"! Cat de frumos ar fi daca oamenii ar deschide ochii doar cateodata, daca oamenii s-ar indragostii orbeste si s-ar privii unii pe altii numai din curiozitate, invatand sa perceapa iubirea cu ochii sufletului. Ati "privit" vreodata un apus de soare cu sufletul? Nu era lumina mai intensa? Mai pura? V-ati privit vreodata in oglinda fara sa intelegeti? Eu unul am vazut de multe ori haos unde de fapt era ordine pentru ca m-am lasat prins in mrejele jocurilor de lumina, un dans de umbre pe retina mea. Nu vreau sa trag concluzii, dar vreau sa-ntreb: Daca si Dumnezeu admirandu-si creatia a "vazut" ca era bine? Se poate sa se fii inselat?

Blogoslovitul