Extazul aventurii

Iata-ma, scriu...deci exist! Cu entuziasmul copilului care se naste, mult asteptat eu imi anunt venirea.Cu lungi monologuri, bombanind si balbaindu-ma pe strada am reusit intr-un final sa ma conving ca insula gandirii pe care mi-am creat-o nu ma mai incape, trebuie sa evadez. E simplu acum, nu trebuie decat sa stau pe scena...ma va cuprinde lumea, voi fi salvat! Cortina se ridica odata cu valul ce-mi acoperea ochii, pupilele dilatate de extaz si de lumina reflectoarelor ma impiedica sa vad sala plina, aud in sala forfota si un indelung murmur de apreciere, simturile imi sunt incordate si extazul ia dimensiuni palpabile. Muzica e monumentala, artificiile pocnesc iar ropotele de aplauze imi cutremura fiinta din temelii. Am totusi ciudatul sentiment ca sunt inca pe o insula, nu mai e insa tarmurita de valurile line ale gandirii mele, este mai mare, mai cuprinzatoare si valurile ce i se izbesc de tarmuri sunt mari si tumultoase. Nu mai e ca pe insula mea, aici nu e ordine! Lucrurile se amesteca cu ideile, e haos si dezordine si ma incearca un sentiment de frica, pe insula mea nu exista asa ceva, sa ma intorc? m-as mai putea intoarce oare? "What for"? Dar...dar...daca nu exista altceva decat insule pe lume? NU, nu se poate! Trebuie sa fie ceva concret si absolut acolo undeva, un continent unde exista adevar si nu subiectivitate, traire nu rationalitate, iubire si nu nevoi! Acolo vreau s-ajung! Imbratiseaza-ma asadar lume si du-ma acolo caci singur nu pot sa ajung!

Inainte cu spirit aventurier, cativa in fata mea si restul dupa mine!

Blogginson Crusoe