Omul oglinda

Sunt oglinda umanitatii asa cum si umanitatea este oglinda mea, reflectia pacatelor omului de langa mine si imaginea omului pe care inca nu l-am cunoscut. Sunt omul oglinda, masura constiintei sociale si suma pacatelor lumii; explorez, traiesc, simt totul in timp ce sunt explorat, trait, simtit. Redau perfect defectele si neajunsurile oricarui om in timp ce atunci cand sunt privit sunt constient ca ma privesc pe mine insumi. Ma scald in lumina celorlaltor oameni oglinda si imi caut sufletul in ochii lor, nu critic si nu judec pentru ca inteleg ca atunci cand observ un defect, acesta imi apartine. Merg pe idea reformarii de sine ca piatra de temelie pentru un viitor mai bun si imi caut pe urma evolutia alergand spre alte oglinzi; observand ca semanand vant de intelegere, culeg furtuna de iertare. Ma slefuiesc doar pe mine pana ma vad capabil sa redau mai clar imagini fiindca fac parte dintr-un labirint complicat de oglinzi. Nu suntem la fel, dar suntem de acelasi fel…oglinzi interdependente pentru a se putea vedea, cu scopul final de a se slefui intr-atat incat lumina sa poata patrunde prin toti si toate fara a mai reflecta forme ci doar continut.